Uraa!!!, primăvara a sosit, în fine! Jos cu hainele groase, pentru că afară este cald și vremea te îmbie să-ți petreci cât mai mult timp în aer liber, bucurându-te de gingășia și parfumul pomilor înfloriți și de toate celelalte semne care însoțesc renașterea naturii.
Cum scriem o compunere cu titlul "O bibliotecă vrăjită"? Repede! Hocus - Pocus!
Cum să scriu o compunere cu titlul "Atmosfera dintr-un muzeu" care să conțină descriere? Simplu!
(sursa https://www.kjmecklenfeld.nl/exercitii-de-scriere-creativa/)
Vă vine greu a crede? Iată câteva exerciții de scriere creativă. Am pornit de la ideea scrierii unei povestiri cu cap și coadă (și mijloc), însă etapele de mai jos se pot folosi și ca exerciții de scriere creativă de sine stătătoare, atât pentru copii și tineri cât și pentru adulții începători:
Inspirație găsești oriunde: acasă, pe stradă, în natură, la școală sau la servici, la televizor, pe internet etc. Singurul lucru important este să îți placă subiectul despre care urmează să scrii, să nu ai sentimentul că este o corvoadă.
Personajul principal poți fi chiar tu.
Scrie pe o foaie numele personajului și apoi împarte foaia în 6. În fiecare dintre căsuțe vei scrie:
Problema (sau conflictul) trebuie să fie legată direct de subiectul ales la punctul 1. De exemplu, dacă am ales să scriem Coriolan cel voinic și portocalele de aur, problema lui Coriolan, personajul principal, poate fi că că nimeni nu știe unde se află pomul cel minunat. Sau că un balaur uriaș păzește portocalele. Sau amândouă, caz în care povestirea devine mai palpitantă, dar și mai complicat de scris.
Oponentul poate să fie un alt om, un animal, natura, o casă, un ocean sau orice altceva este în conflict cu (sau produce problema) personajului principal. Balaurul de mai sus este un exemplu bun. Dar dacă am ales să scriem despre satul bunicilor, să zicem, oponentul poate fi natura - o furtună, un cutremur sau o haită de lupi care atacă oile - sau o bandă de tâlhari.
Povestirea poate să fie scrisă:
Ideea este să păstrăm pe cât posibil acest punct de vedere de-a lungul întregii povestiri.
Povestirea se poate petrece într-o cameră dintr-un apartament, o casă, un bloc, o școală, o țară, o pădure, un munte, un copac, dar și o lume complet închipuită sau chiar o altă planetă.
În cazul în care dorim să inventăm o lume nouă, pe lângă faptul că va trebui să ne-o descriem suficient de bine încât să putem scrie despre ea (facem o fișă sau un fișier separat doar pentru ea), va trebui să și respectăm legile ei (pe care tot noi le stabilim).
Aici îți poți lăsa liberă imaginația. Tu decizi soarta personajelor tale, dacă le lași să traiască sau le condamni la moarte. Important este ca până la sfârșitul povestirii să rezolvi într-un fel anume problema aleasă.
Nu este o regulă, dar este mai ușor dacă scriem povestirea în trei părți: început, mijloc și sfârșit. Un exemplu de structurare ar fi:
Scrie.
Scrie des.
Scrie despre tot.
Scrie despre ceva.
Scrie despre ce vezi.
Scrie despre ce simți.
Scrie despre ce gândești.
Scrie despre ce citești.
Scrie...
Scrierea liberă este exercițiul cel mai simplu pe care profesorii și părinții pot să-l propună copiilor. Aceștia își aștern ideile pe hârtie , necenzurat, învățând astfel să dea frâu liber imaginației.
Încearcă să-ți readuci în memorie perioada de timp petrecută de când ai ieșit din casă și până când ai ajuns la școală sau la muncă. De obicei, acesta e momentul în care, că niște roboți, acționăm mereu la fel. Parcă toate zilele sunt identice în această perioadă, dar...ce-ar fi să nu trecem așa grăbiți peste aceste momente și să încercam să vedem dincolo de grabă cotidiană.
Nu e nevoie de talent pentru a surprinde lucruri nepercepute de alții, e nevoie doar de exercițiu și deschidere spre lumea ce ne înconjoară .
Andrei Pleșu:"În timpul lucrului, întorc deodată capul, că din întâmplare, spre dreaptă și văd pe fereastră apusul. O lumina roz decupează pe zidul casei învecinate coroana barocă a unui copac. În zare, aceeași lumina roz colorează lacul și norii. Până să devin conștient de spectacol, totul reintră în indistinct. A durat o clipă, o singură clipă..."
Copiii
"Când am ieșit din casă am văzut cum plouă, râuri curgeau pe stradă și apa se plimbă pe lângă picioarele noastre."
"Pic, pic, troc, poc. Am călcat în șapte bălți, mi-am udat toată geacă și ghiozdanul."
"Azi dimineață am auzit picurii, am văzut clădiri, oameni, umbrele, un Luchi, un Alex. L-am auzit pe fratele meu care m-a scos din minți."
"Am trântit ușa. S-a auzit un sunet puternic. Am chemat liftul în timp ce mă gândeam cum e să fii într-un univers paralel că și în Coraline. A fost îngrozitor...Mi-am imaginat că mașinile erau făcute din brânză. Se auzeau picurii de ploaie. Mi-am imaginat că erau mici monștri care cădeau pe mașini și le mâncau. Am ajuns la o intersecție unde, nu am vrut să îmi imaginez nimic."
Pentru majoritatea copiilor a scrie este un lucru ușor, plăcut și neașteptat de firesc. Încearcă acest exercițiu acasă impreună cu toată familia; surprinde în scris un moment al zilei și vei descoperi ce diferit se raportează oamenii la lucrurile care îi înconjoară.
